miercuri, 13 februarie 2013

Influenta sunetelor asupra creierului uman- rolul vocalelor





Vocalele ne controleaza creierele


de Robert Krulwich




Iata ceva ce ar trebui sa stii despre tine insuti sau insati: vocalele iti controleaza creierul.


“I” te face sa vezi lucrurile diferit decat “O”. Iata cum. Rosteste aceste cuvinte cu voce tare:


Bean


Mint


Slim


Vocalele “E” si “I” sunt formate prin impingerea limbii inainte in interiorul cavitatii bucale. De aceea ele sunt numite “vocale frontale”.


Acum, spune:


Large


Pod


Or


Ought


Cu aceste cuvinte limba este apasata si tinuta in spate putin. De aceea “A”, “O”, “U” sunt numite “vocale din fundul gatului”.


In regula, insa iata care este partea ciudata:


Atunci cand comparam cuvinte din cadrul unor grupuri lingvistice, spune Dan Jurafsky, profesor de lingvistica la Stanford, un model ciudat poate sa fie observat: cuvintele cu vocalele frontale “E” si “I” au tendinta sa reprezinte lucruri mici, subtiri, usoare. Vocalele posterioare (“O”, “U” si unele “A”-uri) stau pentru lucrurile grase, grele, voluminoase, masive.


Nu este intotdeauna adevarat, insa este o tendinta pe care o putem sesiza in vocalele accentuate din cuvinte ca: “little”, “teeny” sau “itsy-bitsy”- toate fiind vocale frontale-, fata de “homongous” sau “gargantuan”, care sunt vocale posterioare. Sau frantuzescul “petit” fata de antonimul lui, “grand”, si lista poate continua.


Incercati singuri acest lucru:


Daca as creea doua cuvinte noi, “Frish” si “Frosh”, si va voi spune ca oricare dintre ele ar putea sa fie numele unei noi marci de inghetata, atunci care dintre acestea doua ar parea ca denotand un produs mai bogat si mai greu?


Pentru mine, “Frosh”- care contine vocale posterioara “O”- pare mai cremos. Nu stiu de ce. Doar simt asa. Si nu doar eu. Un studiu din Jurnalul de Cercetare al Consumatorului a determinat ca majoritatea oamenilor isi imaginau ca Frosh este mai cremos decat Frish.


[…]


Jurafsky si-a pus intrebarea: “Oare afacerile stiu despre vocale?”


De exemplu, o companie producatoare de inghetata (intentionand sa creeze un produs cremos, bogat si satisfacator) si o companie care manufactureaza piscoturi (cautand sa produca ceva crocant, mic si usor), utilizeaza vocale diferite?


El sa gandit ca s-ar putea sa fie asa, motiv pentru care, in blogul sau, ne spune:


“Pentru a verifica ipoteza am descarcat doua liste cu nume de mancaruri de pe Internet. Una a fost o lista cu 81 de arome de inghetata pe care am conceput-o incluzand toate aromele comercializate atat de Haagen Dazs, cat si de Ben & Jerry’s. A doua a fost o lista de 592 de marci de piscoturi de pe un site de dietetice. In cazul fiecarei liste am numarat numarul total de vocale frontale si, respectiv, de vocale posterioare. Rezultatul este acela ca numele de inghetate au, intr-adevar, mai multe vocale posterioare, iar numele de piscoturi au mai multe vocale frontale.


Companiile producatoare de inghetata combina o gramada de „O“-uri si de “A”-uri, ca in exemplele: Rocky Road, Jamaica Almond Fulge, Chocolate, Caramel, Cookie Dough, Coconut.


In schimb, companiile de piscoturi, insista pe “E”-uri si “I”-uri: Cheese Nips, Cheez It, Wheat Thins, Pretzel Thins, Ritz, Krispy, Triscuit, etc.


Dar de ce?


Doi lingvisti, John Ohala si Eugene Morton, au propus ca de-a lungul timpului evolutiei speciei noastre, oamenii au asociat instinctiv accentul sau tonalitatea cu dimensiunea. Leile, ursii, focile produc sunete joase, in timp ce papagalii, soarecii, iepurii- sunete mai inalte. Nu intotdeauna, dar suficient de frecvent, ca atunci cand auzim o frecventa joasa, chiar si in cazul sunetelor mono-vocalice ca “O”-urile si “U”-urile, ne gandim la ceva mare si greu, in vreme ce frecventele mai inalte, ca cele produse prin vocalizarea “E”-urilor si “I”-urilor, ne sugereaza ceva mic si usor.


Originea zambetului?


Dan Jurasky merge chiar mai departe. Savantii au observat, spune el, ca atunci cand oamenii spun “Boo!”, ei formeaza conturul unui “O” cu buzele, aratand agresivi si usor amenintatori. Dar, folosind vocalele frontale, ca “I” si “E”, gura si buzele tale se vor largi intr-un fel de zambet. De ce ne-am obisnuit sa spunem “branza”- “cheese”, atunci cand pozam? De ce cuvantul “smile” contine un “I”?


[Fireste, va trebui sa trecem peste explicatia ironica, legata de faptul ca branza este unul dintre alimentele care se depun cel mai usor intre dinti, cat si de faptul ca analiza de fata este determinata preponderent de limba engleza, limba materna a lingvistului citat. Oricum, chiar si in limba romana, cuvantul “zambet” contine un “E”, in timp ce in franceza, sinonimul “sourire” are, din punct de vedere fonetic, o vocala inalta, “I”, iar germanul “Laecheln” are chiar doua vocale inalte. Totusi, trebuie tinut cont de faptul ca generalizarea trans-lingvistica nu este intotdeauna valabila, fiind de luat in considerarea si teza psihologiilor nationale diferite. (n.m)]


Aceste vocale frontale, spune Jurafsky, sunt vocale ale zambetului. Intr-o zi am putea chiar sa ne explicam de ce zambim, dar pana atunci, marea noutate este aceea ca este de moda veche sa consideram ca vocalele sunt doar simple sunete.


[De fapt, zambetul face parte din codul non-verbal al pacii, relativ raspandit la animalele gregare si, in general, la mamifere. Pisicile, bunaoara, care au un auz foarte fin, au tendinta de a interpreta zambetul uman ca pe un semn de non-agresiune, insa, pe de alta parte, cainii interpreteaza diametral opus acelasi gest uman. (n.m)]


Vocalele sunt mai mult decat simple sunete, ele sunt mici coarde care actioneaza asupra creierelor noastre.


[As adauga ca s-ar putea forta si o interpretare cromatologica a vocalelor, asa cum a facut-o poetul Arthur Rimbaud. Astfel, potrivit lui, “A” corespundea negrului, “I”- rosului, “E”- albului, “O”- albastrului, “U”- verdelui. Se poate observa ca ambele vocale joase, “O” si “U”, corespund unor culori reci, in timp ce vocalele inalte corespund, cu exceptia lui “E”, unor culori calde, in conditiile in care, totusi, albul este culoarea luminii si nu poate sa fie clasificata termic atat de usor ca oricare alta dintre culorile subsecvente ei- care pot sa fie derivate prin descompunerea luminii. (n.m)]






Original article may be found at: Vowels control your brain

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu